Cercetătorii au explicat mecanismul care face tardigradele să supravieţuiască razelor X

Tardigradele sau urşii de apă, aşa cum sunt ei cunoscuţi publicului larg, măsoară aproximativ un milimetru, dar, în ciuda mărimii, sunt capabili să supravieţuiască în cele mai dure condiţii de mediu pe care oamenii de ştiinţă le-au identificat. Aceste micuţe animale au reuşit să ajungă pe exteriorul staţiei spaţiale şi chiar pe Lună. Momentan nu există o explicaţie legată de modul în care tardigradele reuşesc să se adapteze condiţiilor ostile, dar oamenii de ştiinţă au reuşit, recent, să înţeleagă modul în care funcţionează una dintre cele mai uimitoare abilităţi ale acestuia: modul în care poate face faţă razelor X, notează Science Alert.

Un studiu din anul 2016 a descoperit o proteină unică urşilor de apă, Dsup (damage supresor), care poate suprima în proporţie de 40% daunele pe care razele X le fac asupra ADN-ului uman.

• Solzii de crocodil sunt surprinzător de puternici, arată un studiu
• Un studiu arată că muștele sunt mai vulnerabile decât albinele la schimbările climatice

„Este uimitor că o singură genă se dovedeşte a fi de ajuns pentru a creşte toleranţa culturilor de celule umane”, afirmă Takuma Hashimoto, de la Universitatea din Tokyo.

Oamenii de ştiinţă de la Universitatea California au înaintat o teorie care explică modul de acţiune al proteinei Dsup la nivel molecular, după cum explică James Kadonaga, biolog molecular. „Am observat că mecanismul are două părţi, una care se leagă de cromatină, iar restul formează un fel de nor care protejează ADN-ul de radicalii hidroxilici”, explică acesta.

Radicalii hidroxilici sunt acele particule generate de către radiaţiile ionizante în interiorul celulelor. Oamenii de ştiinţă sunt de părere că tardigradele sunt expuse la aceste molecule atunci când mediile acvatice în care trăiesc se usucă şi aceste animale întră în starea de anhidrobioză, starea latentă a unor organisme determinată de lipsa apei în mediul de viaţă.

Pornind de la această observaţie, oamenii de ştiinţă au teoretizat că apariţia proteinei Dsup reprezintă o adaptare la mediile uscate în care apar radicalii hidroxilici şi nu o adaptare la efectele radiaţiilor.

O astfel de înţelegere aprofundată a modului în care funcţionează proteina Dsup, precum şi a celorlalte modalităţi prin care urşii de apă reuşesc să se adapteze diferitelor condiţii, ar putea reprezenta punctul de pornire pentru dezvoltarea unor medicamente şi terapii împotriva unora dintre maladiile de care suferă oamenii.

Studiul citat a fost publicat în jurnalul eLife.

Citeşte şi:

Indestructibilii monstri ai apelor (FOTO)

Marele mister al biologiei. Tardigradele, animale care pot supravieţui în orice condiţii, chiar şi în spaţiu

Creatura „invizibilă” care rezistă în orice condiţii. Unde o poţi găsi